Recuperare fizica prin inot - Hidrokinetoterapie

Termenul de inot este preferat astăzi pentru a defini utilizarea mişcării uneori ca mijloc terapeutic, corespunzător aspectului practic, aplicaţiei în terapie al unui domeniu ştiinţific bine conturat şi fundamentat acela al hidrokinetoterapiei, ca ştiinţă a mişcării fizice.

Metodologia hidrokinetoterapiei reprezintă baza recuperării medicale, una din principalele forme de refacere a funcţiilor diminuate în urma unor boli sau traumatisme. În acelaşi timp, metodele terapiei prin inot au indicaţii largi în majoritatea capitolelor de patologie (aspect terapeutic) şi mai modern în profilaxia primară a unor grupe largi de afecţiuni ale sistemului locomotor, ale aparatului cardio-vascular, aparatului respirator, etc. (aspect profilactic). Kinetologia cuprinde trei mari capitole ce se suprapun celor trei tipuri de asistenţa medicală: profilactică, terapeutică şi de recuperare.
Kinetologia a devenit o ştiinţa cu legi proprii, cu metode proprii de studiu şi de exprimare. Este o ştiinţa interdisciplinară bazându-se pe cunoştinţe din domeniile biomedicale, socio-psiho-pedagogice şi metodice, din care şi-a extras şi adaptat propriile baze teoretice.

Obiectul propriu de studiu al acestei ştiinţe este: menţinerea, restabilirea sau stimularea funcţiei. În cadrul metodologiei de hidrokinetoterapie ştiinţifică includem astăzi forme largi de utilizare a energiei mecanice, independent de mijloacele utilizate: activitate motorie voluntară, a subiectului însuşi, forţa mecanică imprimată de hidrokinetoterapeut, forţa gravitatională, forţa hidrostatică a apei, forţele mecanice ajutatoare sau rezistive, realizate cu ajutorul unor contragreutăţi.
Domeniul metodologiei de fundamentare a unor incercări de sistematizare de hidrokinetoterapie face obiectul unor continue cercetări.

Terapia prin mişcare intră în acţiune concomitent cu celelalte mijloace recuperatorii, în cadrul planului terapeutic general, fără a exclude alte terapii. Importanţa ei rezultă din însăşi folosirea ei atât timp cât afecţiunea evoluează, acţionând în vederea reeducării funcţiei diminuate sau pierdute, urmărindu-se atingerea unui nivel de dezvoltare a acestora, care să-i asigure pacientului integrarea socio-profesională. În unele leziuni ale aparatului locomotor, este necesară continuarea terapiei prin mişcare în scop profilactic, pentru a preveni apariţia recidivelor, cât şi pentru consolidarea şi menţinerea rezultatelor obţinute (hidrokinetoprofilaxia de gradul III).

Obiectivele hidrokinetoterapiei în cadrul recuperării funcţionale sunt realizate prin mijlocul sau de baza, exerciţiul fizic in apa. Exercitiul fizic este reprezentat de o acţiune voluntară, deliberat concepută şi repetată sistematic în cadrul unui proces educaţional organizat, în scopul realizarii unor obiective concrete. El este elementul de bază, care, prin asamblare şi structurare, constituie baza unor metode şi procedee care se folosesc în hidrokinetoterapia profilactică, terapeutica sau recuperatorie şi prin interrelaţiile sale psiho-motrice contribuie la readaptarea individului în viaţa socială.